Dacă asculți asta, să știi că nu-s trist!
Vorbesc printre dinți, cre’că scârșnesc, da’ nu-s trist!
Nu cred ca mai rezist, doar mulțumit să exist
De-aia repet ca o mantră că nu-s trist!

Tristețea te doaboară, te trag în jos pietre de moară
Ai prea multe idei, nu se leagă, nu dau sfoară-n țară
Prins în matrice, stare extraordinară
Și ratezi marea lovitură când o dai in bară
Cu un cap peste tot ce-i în jur, ce caut aici?
Parcă prins într-un film prost, “Dan și oameni mici”
Încăpățânat, nu vorbesc, nu ascult sfaturi
O dau constipat, țin în mine prea multe căcaturi
Și n-am cum să fiu vreun titan, am rău de înălțime
De-aia rămân underground când mă exprim în rime
Scandaluri și can-can, păstrează-le pentru tine
Eu prefer să levitez nu cumva sa calc pe mine
Înconjurat de oameni prinși în sistem, idei demodate
Da-s demodat și eu, înjur ca-n 97
Când m-am lovit de pumni, fugind cu picioare-n spate
Și-am mâncat pământ la propriu și le-am zis ca-i fuck ca-n state
Și ar fi trebuit să mă răzbun, da’ n-a iesit bine
Aveau umeri protejați de stele ca-n destine
Așa că sunt frustrat, fur bucurii clandestine
Când toți se bucură că ai ratat, si-asta cam des ține
Am aflat că toți suntem stele, stele cazatoare
Toți și-au pus dorințe pe noi, să nu urcăm prea tare
Lumea te preferă banal, lipsit de umor
Și dacă îi asculți ei doar se plâng, ca la vorbitor
Nu e ușor să iți vorbesc sincer, nu mă dau vreun dur
Dar să mor, ești spălat pe creier, nu te mai da cu Pur
Și nu mai am nevoie de like-uri, știu că te doare-n cur
Rămâi cu fumuri in cap, și fluier din mugur
Așa m-am pierdut de prieteni, in suflet fără stări
Firmiturile lor au fost supte de păsări
Și poate sunt nebun, dar femeile lor sunt roboți
Plastic în sâni și buze, fund de ne-omoară pe toți
Personalități multiple, mai fur una
Acum senin în cap, oricând începe furtuna
Și nu o să renunț, n-o să vă beau mătrăguna
Din infinitatea de depresii am pus pe foaie una

Și de aia nu-s trist!
Vorbesc printre dinți, cred că scârșnesc, da' nu-s trist!
Nu cred că mai rezist doar mulțumit să exist
De-aia repet ca o mantră că nu-s trist!
Îți mai spun o dată, frate, nu-s trist!
Vorbesc printre dinți, cred că scârșnesc, da' nu-s trist!
Nu cred că mai rezist doar mulțumit să exist
De-aia țip în microfoane că nu-s trist!