Olidema:
Mâinile-n buzunar, ochii-n pământ și gluga trasă
Stă cât mai mult pe-afară, trece tot mai rar pe-acasă
Cu greu se-ndreapta spre o zi de mâine că
Toate zilele de ieri o trag de mâneca
Parcă trecutul e un copil ce plânge des și face ambiții
Geamănul renegat, îl vezi doar cu ochii minții
E vânat, încercănat, tremură, are frisoane
Și parcă i-au picat la loz în plic doar ghinioane
Are propria închisoare, departe de minți obtuze
Prizoniera tăcerii, a părerilor nespuse
Degeaba-și caută refugiu-n arte
Când acasă nu-i acasă, doar bătăi și nasuri sparte
Sunt zile-n care maică-să n-are ce-i pune-n față
Oala e pe jos și mâncarea pe faianță
Își înghite lacrimile în timp ce face curat
Și-i spune printre dinți: “Iar a venit tac-tu beat!”
Și de ar avea unde, n-o lasă inima să plece
Nu pune preț pe sânge, dar n-are sângele rece
I se rupe inima mai mult pe zi ce trece
De femeia care a dat bacul cu ea în pântece
Dar nu-i arată, prefăcătorie la nivel de artă
Închisă-n baie se vede-n bucăți în oglinda spartă
Emoțiile-n arest, să nu o dea de gol vreun gest
Dă drumul la robinet și plânge pe Manifest
Vreau să fac cumva să uite de lucrurile acestea
Dar n-am cum altfel s-o ajut decât să-i scriu povestea
Încerc să privesc totul detașată ca la teatru
Dar n-am să pot pentru că asta e povestea mea, la dracu’!
N2B:
A dormit doar patru ore, se peface că e fresh
N-are nevoie de vise că și le-a vândut pe cash
Și are prea multe fumuri, că baga doua pachete
Dar când tragi ca-n Bangladesh, nu ai timp de regrete
Dacă meseria e brățara își poartă cătușele
Dar îl strâng, cei din jur îl sug precum căpușele
Oameni își umfla gușele, zâmbesc fals ca păpușele
Își construiește lumea lui, nu-i atinge tușele!
Sticlă dupa sticlă, turnuri înalte ca Babilon
Meticulos, nu ratează nici un neuron
Și nu-i amuzat, ușor stresat când vine dimineața
Și-l apucă greața, probleme pe cap ca mătreața
Ar vrea sa vorbească, dar în jur e prea mult zgomot
Încălzirea e globală, lumea a dat în clocot
Așa că deschide gura doar când expira fum
Rom și tutun, depresia-are propriul parfum
Obosit să mai încerce, viitorul e în spate
Surd la șoaptele ce-i spun că viitorul e departe
Mersul clătinat dar refuză să cadă
Se trezește fericit cu nasul spart în zăpadă
Și e înc-o dimineață-n care viseză schimbare
Conștient că într-o cușcă tre’ să privești printre bare
Că a primit doar surprize proaste ca-n ouă Kinder
Și-l știu foarte bine că îl văd mereu în oglindă
credits
from Certuri Interioare,
released May 18, 2016
Instrumental: Orsten - Fleur blanche
Cuts/scratch: DJ Undoo